"Te voi iubi mereu... in felul meu"

E ciudat, deoarece, atunci când eşti copil crezi că poţi fi orice, că poţi merge oriunde. Nu există limite. Prevezi neprevăzutul, crezi în minuni. Apoi te faci mare şi inocenţa aceea se spulbera. Realităţile vieţii îţi taie calea şi realizezi cu amărăciune că nu poţi deveni tot ce voiai să fii, că s-ar putea să trebuiască să te mulţumeşti cu mai puţin.

De ce ne pierdem încrederea în noi? De ce lăsăm faptele, cifrele şi orice altceva în afară de vise să ne conducă viaţa?