Astăzi am realizat ceva; am realizat cât de mult îmi place să vorbesc cu tine. Este surprinzător cum mă trezesc zâmbind în mijlocul unei conversaţii sau pur şi simplu atunci când merg pe stradă doar pentru că mi-am amintit o frântură din conversaţia noastră. Tu nu poţi vedea asta, dar chipul meu radiază de fericire de fiecare dată când te ascult. Vocea ta este unul din cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în ultima vreme, şi nu aş vrea să-mi lipsească în nici o noapte. Ieri m-ai întrebat de ce mă suni în fiecare zi la aceiaşi oră iar eu ţi-am răspuns că nu ştiu. Adevărul este că mi-ar plăcea să cred că motivul este acelaşi cu cel pentru care îţi aştept mereu apelul, şi anume sentimentul de "împreună". Este minunat cum la sfârşitul unei zile lungi şi pline, ai ocazia să-ţi împărtaşeşti cu cineva toate experienţele şi să iei parte la ziua celuilalt ca şi cum nu aţi fi fost nici o clipă singuri. Poate nu ar trebui să-mi consum energia şi să-mi antrenez mintea în timpul zilei, ca la finalul acesteia să păstrez inima doar pentru tine. Poate că într-o zi nu vei mai suna, iar inima mea va fi luată de răsărit şi o vom pierde amândoi. Vreau să ştii că nu am mai făcut asta niciodată, nu m-am mai îndrăgostit niciodată de o voce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu