miercuri, 26 ianuarie 2011

După tot ce ţi-am spus...

În această seară am înţeles; am înţeles că miracolele există, doar că nu şi în viaţa mea. Am înţeles că nu mă vrei, şi că nu ai nevoie de mine. Te rog, nu-mi spune că greşesc. Dacă greşeam, m-ai fi lăsat să te ajut, sau măcar să încerc. Am înţeles ce înseamnă să nu ai incredere în mine. Am înţeles că nu vrei să fii salvat, sau cel puţin nu de mine. Am înţeles că am greşit, să simţi prea mult este o aventura mult prea riscantă pentru o fată cu inima-n bucăţi. Am înţeles că valoarea viselor scade atunci cand nu devin realitate şi am învăţat că deşi visele nu pot muri, cele neîndeplinite îmbătrânesc si se transformă-n amintiri. Dar eu nu vreau amintiri, vreau doar o amintire care sa se povestească la imperfect. Am înţeles că vreau prea mult, şi că trebuie să plătesc cu lacrimi din când în când pentru asta. Am înţeles că nu îţi este uşor, că nimănui nu-i este, dar că "împreună" nu pare a fi soluţia pe care o aşteptai. Am înţeles că te vreau şi că am nevoie de tine dar că asta nu înseamnă nimic. Am înţeles că nu înţelegi, sau poate am înţeles eu greşit.

"De fapt, trebuia să simţi, nu să înţelegi."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu