Aruncăm cuvinte în toate părţile, ne jucăm cu ele. Cuvintele prind sensuri şi se amestecă, se pierd fără ca noi să fim măcar conştienţi. Pe unele le culegem cu grijă, le sortăm şi le aşezăm în bagaj în speranţa că ne vor folosi cândva. Sunt cele care dor de care vrem să scăpăm şi cele făurite pe loc care înseamnă cel mai mult. Cuvinte potrivite sunt puţine, le căutăm atât de des dar le găsim atât de rar încât ne spunem "nu există". Cuvinte fără sens găseşti oriunde, zboară fără rost şi n-ajung niciodată nicăieri. Sunt cuvintele tale cele pe care mă sprijin şi de care mă agăţ. Au deschis atâtea uşi în inima mea, au funcţionat ca trepte ce te-au urcat cât mai sus. Au încălzit-o, îndulcit-o şi-au făcut-o să tremure, mi-au cusut toate rănile. Cuvintele tale sunt cele fără care nu pot să adorm şi cele care mă ajută mereu să zâmbesc .
Dar am învăţat că şi cuvintele au nevoie de o pauză- nu pentru că nu există, ci pentru a învăţa să te salvezi şi singur.
Dar am învăţat că şi cuvintele au nevoie de o pauză- nu pentru că nu există, ci pentru a învăţa să te salvezi şi singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu