miercuri, 31 august 2011

Prima zi de toamnă



Pot să te sărut pe spate?
Pot să-ți dăruiesc ultimul gând al zilei?
Pot să-mi imaginez un viitor în care tu și eu cucerim lumea?
Pot să mă închid în tine atunci când suntem numai noi?
Pot să visez la tine, la ploaie și la talpile noastre goale cutreierând asflatul ud și asborbind senzații noi?
Pot să ard în așteptarea ta?
Pot spera că voi știi întotdeauna unde ești?
Pot să aud că suntem mai puternici decât toți?
Pot să simt mai mult din tine în fiecare zi?
Pot să ajung cu tine acolo unde nici tu n-ai ajuns?
Pot să zbor la pieptul tau?
Pot să mă urc în copaci și să strig că sunt mici în comparație cu ce am în suflet?
Pot să fiu învaluita de roșu atunci când te privesc?
Pot să-i permit inimii să bată chiar mai repede?
Pot să-ți mulțumesc cu dragoste?
Pot să te-nvelesc cu noaptea și să-ți tulbur pielea?
Pot să te vreau de două ori pe secundă?
Pot să-mi pierd suflul când nu ești aici?
Pot să te scriu în cuvinte fără să pierd frumusețe?
Pot să te pictez în culori fără să-mi scape puțina magie?
Pot să te păstrez cumva, pentru totdeauna, în aceste rânduri?
Pot?

miercuri, 24 august 2011

Adevăruri


Cearșafurile nu au fost niciodată mai moi ca atunci când ești cu adevărat obosit.

Nu vei putea niciodată să mergi înainte fără să te împiedici atât timp cât încă te mai uiți înapoi.

Cele mai chinuitoare iubiri sunt cele de care nu te-ai putut bucura până la capăt.


luni, 22 august 2011

22



Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sînt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...



Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.

duminică, 21 august 2011

Sunt floarea

Am fost o proastă. Îți cer iertare. Caută să fii fericit.



Ei bine, da, te iubesc. N-ai bănuit nimic, din vina mea. Dar n-are nici o importanță. Și tu ai fost la fel de prost ca și mine. Caută să fii fericit...

miercuri, 17 august 2011

Secret

Noapte.
Te privesc și mă gândesc că te iubesc. Te privesc și reușesc să mă definesc numai prin tine. Ai adormit încet, după ce am făcut dragoste. Epuizat. Eu nu reușesc să închid ochii. Îmi place să cred că ți-am dăruit un somn fericit. Cu trupul meu, neputincios acum să ascundă. Fâșii de mușchi care acum sunt lăsate în voia lor, istovite de oboseală. Am avut în noaptea aceasta ceea ce luni întregi ne-a apărut sub trăsăturile teribile ale dușmanului, timpul. Ai descoperit - în sfârșit! - cât de mult îmi place să fiu sărutată pe spate. La săruturile tale, minutele par ore. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Am repetat-o la infinit. Cum să-ți descriu frumusețea timpului? Fericirea de a ști că nu vei pleca? Mâine mă voi trezi lângă tine. Iubindu-te. Aș vrea să te scutur ca să ți-o spun. Cearșaful tău mototolit miroase a dragoste. Cea pe care am făcut-o. Și cea pe care o vom face. Ți-am spus deja că te iubesc?

marți, 16 august 2011

Început


- Pot să fiu a ta?
- Doar dacă ești pentru totdeauna.


luni, 8 august 2011

Te-am iubit în cuvinte


Aruncăm cuvinte în toate părţile, ne jucăm cu ele. Cuvintele prind sensuri şi se amestecă, se pierd fără ca noi să fim măcar conştienţi. Pe unele le culegem cu grijă, le sortăm şi le aşezăm în bagaj în speranţa că ne vor folosi cândva. Sunt cele care dor de care vrem să scăpăm şi cele făurite pe loc care înseamnă cel mai mult. Cuvinte potrivite sunt puţine, le căutăm atât de des dar le găsim atât de rar încât ne spunem "nu există". Cuvinte fără sens găseşti oriunde, zboară fără rost şi n-ajung niciodată nicăieri. Sunt cuvintele tale cele pe care mă sprijin şi de care mă agăţ. Au deschis atâtea uşi în inima mea, au funcţionat ca trepte ce te-au urcat cât mai sus. Au încălzit-o, îndulcit-o şi-au făcut-o să tremure, mi-au cusut toate rănile. Cuvintele tale sunt cele fără care nu pot să adorm şi cele care mă ajută mereu să zâmbesc .
Dar am învăţat că şi cuvintele au nevoie de o pauză- nu pentru că nu există, ci pentru a învăţa să te salvezi şi singur.

duminică, 7 august 2011

Înțeleg riscurile


Într-o lume în care realizezi ce îţi doreşti cu adevărat doar în momentele grele, într-o lume în care simţi cine ţi-ar alina durerea şi te-ar face să regăseşti fericirea doar atunci când te doare, într-o lume în care te lupţi cu timpul şi nu lupţi doar pentru tine ci şi pentru ceea ce iubeşti, într-o lume în care normalitatea şi nebunia pot însemna întotdeauna altceva şi într-o lume în care soarele nu străluceşte în fiecare zi sub ochii tăi.. eu te am pe tine. Tu, cel care mă aşteaptă de fiecare dată, mă îngrijeşte şi mă ajută chiar dacă nu poate fi mereu lângă mine, tu mă iubeşti aşa cum nu mi-am imaginat vreodată că voi fi iubită.
Eu te voi iubi întotdeauna, aşa cum marea îşi iubeşte plaja fiindcă o încălzeşte, nisipul ei fierbinte îmblânzind valurile şi calmând apa rece. Iar marea, în schimb, o răcoreşte când începe să ardă, amestecându-se la mal şi devenind nedespărţite.