Nebunie frumoasa

De ce nu te-am lăsat să mă săruţi?

Pentru că florile s-ar face albastre şi unghiile roşii. Pentru că frigul ar îngheţa băncile şi fiecare dragon ar primi un nume. Pentru că buzunarele ar pocni şi nimeni n-ar mai bea cafea. Pentru că peştii n-ar avea stăpân şi soarele s-ar ruşina mereu. Pentru că fumul de ţigară ar fi uzual şi multe asfalturi murdare de cretă. Pentru că nimic n-ar fi mai frumos decat o canapea roşie cu perne dreptunghiulare. Pentru că toţi ar putea să iubească dar nimeni n-ar ştii cum s-o faca. Şi pentru că tot ce-am avea s-ar transforma în tot ce există.

Acum sărută-mă şi spune-mi că mai stai!