"Fetiţa ta"

I couldn't sleep last night because I know that it's over between us. I'm not bitter anymore, because I know that what we had was real. And if in some distant place in the future we see each other in our new lives, I'll smile at you with joy and remember how we spent the summer beneath the trees, learning from each other and growing in love. The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace to our minds, and that's what you've given me.

 Am simţit cum m-a spintecat o durere groaznică, parcă mi-a plesnit fiinţa în milioane de bucăţi. Mergeam pe stradă descompusă, clătinîndu-mă.. Cînd puneam piciorul pe trotuar, mi se părea ciudat că nu se scufundă pămîntul cu mine. Eram frîntă de oboseală, deşi nu făcusem nici o sută de paşi. Toată lumea mă părăsise.  Poate şi eu plecasem din mine.

Gîndurile se hărţuiesc între ele cîineşte, luptînd să cucerească postul de comandă. Cînd unul cade trăsnit se iveşte cu iuţeala fulgerului altul mai puternic şi-i ia locul. Pe cîmpul de bătălie mor în încăierare zeci şi sute de gînduri, pînă ce unul, născut din viaţa celorlalte şi chiar în timpul ostilităţilor, învinge şi pune mîna pe frîne.Cine va putea să descrie cîndva acest război tăcut, cu armele logicii,ale intuiţiei sau învăţătura experienţei care se sfîrşeşte ca să reînceapă iarăşi de pe aceleaşi poziţii sau de pe altele, fără a conteni vreodată?              

Dedicaţie

 Sunt ascunsă în numele lui.

 

"Este oribil felul cum se despart doi oameni care s-au iubit. Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoştinţe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiţi totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viaţa celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ţi-ai făcut o mie de planuri, şi deodată totul trebuie să-ţi devină egal. Atâtea emoţii împărtăşite trebuie acum să le acoperi, căci ele au avut o valoare numai pentru că au vibrat amândoi, şi, singuri, fiecare s-ar fi emoţionat în alt chip. Trebuie să arunci cu totul anii aceia şi să nu mai păstrezi nimic, după cum la un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund, de pe unde nu vezi nici un început de boală. În acelşi timp, despărţirea se face meschin. Au avut atâtea momente admirabile împreună şi, totuşi, în ultima clipă, neagă totul, murdăresc totul... se pedepsesc cât mai tare ; şi aceste clipe, fiind ultimele din viaţa lor comună, vor fi mereu prezente în minte, oricât ai incerca să te gândeşti la ceva mai bun."

                                                                                                Anton Holban, IOANA

A fost odată ca niciodată

Dragă Olivia,


Tristețea vine uneori cu lipsa cuvintelor sau cu niște cuvinte aduse de departe, din trecut. Să citești cuvinte scrise cândva - demult - și să simți presiunea adevărului din ele este un lucru foarte trist, mai ales atunci când înainte erau cereri nebunești ce păreau imposibile. În prezent adevărul te va face să te simți înțeleaptă și te va îndemna să scrii din nou- ceva, orice, însă nimic nu este mai dureros ca un suflet ce și-a pierdut cuvintele. Vor trece săptămâni, poate chiar luni până când sufletul tău se va deschide din nou celorlalți într-un mod în care acesta să poată fi citit, însă nici atunci el nu va putea fi înțeles pe deplin căci nu fiecare inimă bate în ritmul celeia pe care o deții. Să nu renunți niciodată la cuvinte, nici măcar în lipsa faptelor, căci ele sunt mai importante pentru noi decât pentru lumea întreagă. Doar noi vom știi să le culegem și să le umplem, doar noi le vom păstra și le vom prețui așa cum nimeni nu ar fi făcut-o vreodată. Noi le vom vedea înaintea tuturor, și le vom dărui exact atunci când trebuie, persoanei potrivite.

Îți dăruiesc cuvântul meu de iarnă, doar tu vei știi...
"miracol"

ESCAPÁDĂ

Mă iubești pentru că sunt nebună și ești nebun pentru că mă iubești.

pulovere pe gât

să ne strângem mai tare în brațe

Sunt filmele care ne fac să iubim mai mult cele la care am plâns.

Scrisori către o necunoscută

Dragă Olivia,

Marți este ziua mea de spălat vase.
Nu o fac cu plăcere și câteodată chiar uit să o fac, lucru care îi înnebunește pe ai mei făcându-i să țipe la ușa mea târziu în noapte. Nu o fac toată ziua, doar seara- atunci când în sfârșit casa prinde viață și toată familia se adună la un loc. Poate vei face și tu asta într-o zi, și sper să o faci cu plăcere.
Mă gândesc la el când o fac, mă gândesc că el face asta în fiecare zi și-mi amintesc de zilele când bucătăria mea era ocupata cu el. Era aproape dezbrăcat, cu capul sprijinit mereu în dulăpiorul de deasupra chiuvetei și cu apa fierbinte dată tare, ca nu cumva să rămână vreun strop prizonier în robinet. Stăteam și-l priveam de pe scaunul meu din bucătărie, analizându-i spatele, gambele și orice aș fi gasit interesant în mișcările lui, însă nimic nu era mai fascinant ca ușurința cu care făcea asta. Nu a refuzat niciodată și știam că nici nu o va face, căci priveliștea nu era singura de care puteam să mă bucur. Îmi plăcea să mă încolacesc in jurul lui și să-l sărut pe umăr sau pe gât, să îl cuprind cat pot de mult și să-l îmbrățișez cât pot de tare iar apoi să îmi plimb degetele de-a lungul pielii lui ocupate. Și lui îi plăcea asta, căci își pierdea un pic din concentrare și se-ntindea către buzele mele care îl răsplăteau numaidecât cu un sărut. Să îți privești iubitul cum spală vase în miezul nopții este un lucru minunat, mai ales atunci când vara este la fereastră.
Toamna vasele se spală mai greu, dar cu o amintire ca aceasta aproape că se spală singure.

Scrisori către o necunoscută

Dragă Olivia,

A vrea înseamnă atât de puțin uneori. A vrea este echivalent cu nimic, este verbul greșit- cuvântul nepotrivit pe care nu îți doreai să-l auzi. A vrea te va face să plângi, și când vei vrea ceva ce nu poți avea sau vei auzi pe cineva că doar vrea dar nu face nimic ca să obțină, atunci vei putea plânge în tăcere. Să nu știe nimeni că plângi și să nu plângi pentru nimeni, s-o faci pentru tine și pentru că altfel nu poți alunga dorința din corp. Să vrei, să-ți dorești, este un lucru teribil de chinuitor pentru sine, dar mai chinuitor e atunci când e simultan și imposibil. Să faci ce vrei mereu și apoi să vrei ce faci, ăsta e secretul unui zâmbet frumos. Să-i înveți și pe alții acest secret, să le spui că a vrea nu este suficient..

Scrisori către o necunoscută

Dragă Olivia,


Cineva a spus cândva că persoana potrivită este cea care te va face să te simți cu adevărat specială, dar nimeni nu a spus că el nu va face asta întotdeauna. Va veni o vreme când vei fii geloasă pe tot ce intra și rămâne în viața lui și vei simți că pierzi puțin din el, că toate acele lucruri parcă-l fură. Vei crede că ești mică, în comparație cu tot ce îl așteaptă și atunci te vei întoarce în trecut, la clipele când ochii îi sclipeau în timp ce te privea și-ar fi facut orice ca să pătrundă în ai tăi. Atunci vei spune că însemni puțin, că te-ai deschis în fața lui și acum că a văzut ce e înăuntru ți-ai pierdut din importanță, atunci ți se va face frică și vei tânji în tăcere după un gest frumos. Dar inima ta va știi că greșești, va știi că mintea ta este devină și te va ajuta să treci cu bine peste tot. Inima este cea care va făuri cuvintele cu care vei trece poduri peste gânduri ca acestea, inima te va aduce mereu înapoi. Șă nu uiți niciodată s-o asculți și s-o împarți cu el, să nu uiți niciodată să-l intrebi de jumătatea lui. Pentru că inima potrivită nu va fi niciodată incompletă.

Prima zi de toamnă

Pot să te sărut pe spate?
Pot să-ți dăruiesc ultimul gând al zilei?
Pot să-mi imaginez un viitor în care tu și eu cucerim lumea?
Pot să mă închid în tine atunci când suntem numai noi?
Pot să visez la tine, la ploaie și la talpile noastre goale cutreierând asflatul ud și asborbind senzații noi?
Pot să ard în așteptarea ta?
Pot spera că voi știi întotdeauna unde ești?
Pot să aud că suntem mai puternici decât toți?
Pot să simt mai mult din tine în fiecare zi?
Pot să ajung cu tine acolo unde nici tu n-ai ajuns?
Pot să zbor la pieptul tau?
Pot să mă urc în copaci și să strig că sunt mici în comparație cu ce am în suflet?
Pot să fiu învaluita de roșu atunci când te privesc?
Pot să-i permit inimii să bată chiar mai repede?
Pot să-ți mulțumesc cu dragoste?
Pot să te-nvelesc cu noaptea și să-ți tulbur pielea?
Pot să te vreau de două ori pe secundă?
Pot să-mi pierd suflul când nu ești aici?
Pot să te scriu în cuvinte fără să pierd frumusețe?
Pot să te pictez în culori fără să-mi scape puțina magie?
Pot să te păstrez cumva, pentru totdeauna, în aceste rânduri?
Pot?

Adevăruri

Cearșafurile nu au fost niciodată mai moi ca atunci când ești cu adevărat obosit.

Nu vei putea niciodată să mergi înainte fără să te împiedici atât timp cât încă te mai uiți înapoi.

Cele mai chinuitoare iubiri sunt cele de care nu te-ai putut bucura până la capăt.

22

Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sînt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...



Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.

Sunt floarea

Am fost o proastă. Îți cer iertare. Caută să fii fericit.



Ei bine, da, te iubesc. N-ai bănuit nimic, din vina mea. Dar n-are nici o importanță. Și tu ai fost la fel de prost ca și mine. Caută să fii fericit...

Secret

Noapte.
Te privesc și mă gândesc că te iubesc. Te privesc și reușesc să mă definesc numai prin tine. Ai adormit încet, după ce am făcut dragoste. Epuizat. Eu nu reușesc să închid ochii. Îmi place să cred că ți-am dăruit un somn fericit. Cu trupul meu, neputincios acum să ascundă. Fâșii de mușchi care acum sunt lăsate în voia lor, istovite de oboseală. Am avut în noaptea aceasta ceea ce luni întregi ne-a apărut sub trăsăturile teribile ale dușmanului, timpul. Ai descoperit - în sfârșit! - cât de mult îmi place să fiu sărutată pe spate. La săruturile tale, minutele par ore. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Am repetat-o la infinit. Cum să-ți descriu frumusețea timpului? Fericirea de a ști că nu vei pleca? Mâine mă voi trezi lângă tine. Iubindu-te. Aș vrea să te scutur ca să ți-o spun. Cearșaful tău mototolit miroase a dragoste. Cea pe care am făcut-o. Și cea pe care o vom face. Ți-am spus deja că te iubesc?

Început

- Pot să fiu a ta?
- Doar dacă ești pentru totdeauna.

Te-am iubit în cuvinte

Aruncăm cuvinte în toate părţile, ne jucăm cu ele. Cuvintele prind sensuri şi se amestecă, se pierd fără ca noi să fim măcar conştienţi. Pe unele le culegem cu grijă, le sortăm şi le aşezăm în bagaj în speranţa că ne vor folosi cândva. Sunt cele care dor de care vrem să scăpăm şi cele făurite pe loc care înseamnă cel mai mult. Cuvinte potrivite sunt puţine, le căutăm atât de des dar le găsim atât de rar încât ne spunem "nu există". Cuvinte fără sens găseşti oriunde, zboară fără rost şi n-ajung niciodată nicăieri. Sunt cuvintele tale cele pe care mă sprijin şi de care mă agăţ. Au deschis atâtea uşi în inima mea, au funcţionat ca trepte ce te-au urcat cât mai sus. Au încălzit-o, îndulcit-o şi-au făcut-o să tremure, mi-au cusut toate rănile. Cuvintele tale sunt cele fără care nu pot să adorm şi cele care mă ajută mereu să zâmbesc .
Dar am învăţat că şi cuvintele au nevoie de o pauză- nu pentru că nu există, ci pentru a învăţa să te salvezi şi singur.

Înțeleg riscurile

Într-o lume în care realizezi ce îţi doreşti cu adevărat doar în momentele grele, într-o lume în care simţi cine ţi-ar alina durerea şi te-ar face să regăseşti fericirea doar atunci când te doare, într-o lume în care te lupţi cu timpul şi nu lupţi doar pentru tine ci şi pentru ceea ce iubeşti, într-o lume în care normalitatea şi nebunia pot însemna întotdeauna altceva şi într-o lume în care soarele nu străluceşte în fiecare zi sub ochii tăi.. eu te am pe tine. Tu, cel care mă aşteaptă de fiecare dată, mă îngrijeşte şi mă ajută chiar dacă nu poate fi mereu lângă mine, tu mă iubeşti aşa cum nu mi-am imaginat vreodată că voi fi iubită.
Eu te voi iubi întotdeauna, aşa cum marea îşi iubeşte plaja fiindcă o încălzeşte, nisipul ei fierbinte îmblânzind valurile şi calmând apa rece. Iar marea, în schimb, o răcoreşte când începe să ardă, amestecându-se la mal şi devenind nedespărţite.

Lună plină

-Ce ai spune dacă ți-aș spune că asta este ultima dată când te țin de mână?
-Aș spune că nu îți dau drumul.