marți, 20 septembrie 2011

Scrisori către o necunoscută

Dragă Olivia,

Marți este ziua mea de spălat vase.
Nu o fac cu plăcere și câteodată chiar uit să o fac, lucru care îi înnebunește pe ai mei făcându-i să țipe la ușa mea târziu în noapte. Nu o fac toată ziua, doar seara- atunci când în sfârșit casa prinde viață și toată familia se adună la un loc. Poate vei face și tu asta într-o zi, și sper să o faci cu plăcere.
Mă gândesc la el când o fac, mă gândesc că el face asta în fiecare zi și-mi amintesc de zilele când bucătăria mea era ocupata cu el. Era aproape dezbrăcat, cu capul sprijinit mereu în dulăpiorul de deasupra chiuvetei și cu apa fierbinte dată tare, ca nu cumva să rămână vreun strop prizonier în robinet. Stăteam și-l priveam de pe scaunul meu din bucătărie, analizându-i spatele, gambele și orice aș fi gasit interesant în mișcările lui, însă nimic nu era mai fascinant ca ușurința cu care făcea asta. Nu a refuzat niciodată și știam că nici nu o va face, căci priveliștea nu era singura de care puteam să mă bucur. Îmi plăcea să mă încolacesc in jurul lui și să-l sărut pe umăr sau pe gât, să îl cuprind cat pot de mult și să-l îmbrățișez cât pot de tare iar apoi să îmi plimb degetele de-a lungul pielii lui ocupate. Și lui îi plăcea asta, căci își pierdea un pic din concentrare și se-ntindea către buzele mele care îl răsplăteau numaidecât cu un sărut. Să îți privești iubitul cum spală vase în miezul nopții este un lucru minunat, mai ales atunci când vara este la fereastră.
Toamna vasele se spală mai greu, dar cu o amintire ca aceasta aproape că se spală singure.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu