Dragă Suflet Pereche,

Unde eşti? Dar nu contează unde ci dacă, dacă inima ta este în acelasi loc. Unde este inima ta? O dai la fiecare colţ de zâmbet sau o păstrezi pentru un ceai şi nişte buze mici? E întreagă sau e în pieptul altcuiva? Şi dacă ai pierdut-o, ai de gând s-o cauţi sau te mulţumeşti cu a mea? Te gândeşti vreodată la mine, te-ai întrebat dacă am nevoie de tine? Ai avut vreodată nevoie de mine? M-ai căutat sau ai aşteptat să te găsesc eu? Căci eu te-am căutat, te caut în fiecare zi. În săli de cinema şi la toate cozile de la cafea. Am crezut că te-am găsit odată, în vocea băiatului de pe rândul 10, cel ce râdea copilăros de dansul porumbelului cu aripa roşie. Tu erai? Îmi amintesc de băiatul cu părul creţ de la coada de după film, era îmbrăcat tot în negru. Am fost convinsă că puteai fi tu şi am crezut asta mult timp, mai ales după ce ne-am ciocnit în sâmbăta aceea în faţa magazinului cu tricouri. Nu credeam că o să-l revăd, şi totuşi a treia oară nu a mai existat. Tu crezi în coincidente? Dar în miracole? Ţi-ai citit vreodată cartea preferată într-o dimineaţă friguroasă dintr-un restaurant din centru? Poate ţie ţi-am zâmbit atunci, atunci când priveam fără să mă întreb unde eşti. Oare mi-ai zâmbit înapoi? Vreau să ştiu dacă ai simţit vreodată prea mult. Şi dacă da, ce simţi acum? Mă întreb dacă am plâns vreodată împreună, mă întreb dacă eşti fericit. Eşti fericit?