A ta

Sunt doar a ta, am uitat să fiu a altora. Am uitat să fiu a hainelor mele, lăsându-le să cadă de fiecare dată când mâinile tale cer să-mi exploreze pielea albă. Am uitat să fiu a gândurilor mele, arătându-ţi-le chiar şi pe cele mai mici, unul după altul, fără nici o sfială. Am uitat să fiu a buzelor mele, aşezându-le timid şi des pe fiecare centimetru din tine. Am uitat să fiu a braţelor mele, împingându-le să te cuprindă şi să te păstreze pentru cât mai mult în incinta lor. Am uitat să fiu a zâmbetului meu, purtându-l numai în prezenţa ta, numai atunci când o faci si tu. Am uitat să fiu a lacrimilor mele, refuzându-le atunci când vroiau să se arate, vărsându-le ocazional pentru tine. Am uitat să fiu a celor ce m-au învăţat să visez şi să sper, sperând şi visând numai într-un singur sens. Am uitat să fiu a celor ce m-au învăţat să cresc, crescându-mi singură setimentele pentru a le da la schimb. Am uitat să fiu a celor ce m-au ajutat, ajutându-mă pe mine să am cât mai mult din tine. Am uitat să fiu a celor ce m-au învăţat să respir, furând momente şi înghesuindu-le în cutia cu amintiri, să pastrez cât mai mult. Am uitat să fiu a inimii mele, acum bate din pieptul tău.