marți, 15 mai 2012

"Este oribil felul cum se despart doi oameni care s-au iubit. Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoştinţe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiţi totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viaţa celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ţi-ai făcut o mie de planuri, şi deodată totul trebuie să-ţi devină egal. Atâtea emoţii împărtăşite trebuie acum să le acoperi, căci ele au avut o valoare numai pentru că au vibrat amândoi, şi, singuri, fiecare s-ar fi emoţionat în alt chip. Trebuie să arunci cu totul anii aceia şi să nu mai păstrezi nimic, după cum la un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund, de pe unde nu vezi nici un început de boală. În acelşi timp, despărţirea se face meschin. Au avut atâtea momente admirabile împreună şi, totuşi, în ultima clipă, neagă totul, murdăresc totul... se pedepsesc cât mai tare ; şi aceste clipe, fiind ultimele din viaţa lor comună, vor fi mereu prezente în minte, oricât ai incerca să te gândeşti la ceva mai bun."

                                                                                                Anton Holban, IOANA



3 comentarii:

Anca-Ioana Sandu spunea...

like crazy...

Fluff spunea...

Si o despartire te schimba, te face sa-ti ridici ziduri cu santinele din 6 in 6 m... good luck if you want to breach that thing.
You'll gonna need it !!

Anonim spunea...

"Iar când o vei întâlni, din întâmplare, pe stradă și veți vorbi ca doi amici, îți vei spune, cu lacrimi în suflet: și totuși, ea a fost a mea!" (cuvinte ale unui bun prieten) :)

Trimiteți un comentariu