luni, 8 noiembrie 2010

Dragă V


Astăzi mi-am pierdut grijile, s-au amestecat cu cuvintele tale grăbite şi au alunecat printre litere stingându-se odată cu vocea ta nesigură. M-am văzut în ochii tăi aşa cum nici o seară nu mă mai găsise până acum, fericită. Timpul s-a oprit sub tălpile noastre tinere şi ne-a făcut loc într-un moment pentru o amintire efemera, timpul a apărut atunci când tu ai dispărut. Astăzi ai fost al meu, pentru un moment. Pentru un moment, cafeaua mea a fost cafeaua noastră iar spaţiul personal părea să nu fi existat niciodată, pentru un moment am crezut că visez. Am transformat o coincidenta într-o poveste de toamnă şi ne-am furat unul altuia mai mult decât eram dispuşi să oferim. Am furat priviri cu subînteles, zâmbete de seara şi un sărut ce aşteaptă să fie returnat. Timpul nu este prietenul nostru, este cel care fuge primul atunci când te aştepti mai puţin, ca un copil pe un camp înverzit ce se pierde în secunde şi simţi că nu poţi ţine pasul cu el. Dar timp este tot ce-mi doresc şi mi-l doresc ca şi cum nu l-aş fi avut niciodată, căci nu este doar timp ci este timp cu tine, un timp ce nu poate fi uitat nici daca îl ingropi într-un anotimp. Timp cu pielea ta calda şi timp cu ochii tăi negri, un timp pentru ceva mai mult şi un timp pentru fericire, un timp pentru toate.

Ana

Un comentariu:

Megara spunea...

Mai scrie-i, te rog. E pur si simplu minunat modul in care o faci.

Trimiteți un comentariu