vineri, 29 octombrie 2010
joi, 28 octombrie 2010
Life is for living
if the seas catch fire
and live by love
though the stars walk backward"
- it's about taking chances.
miercuri, 27 octombrie 2010
You never asked me to stay.
You were what I wanted
I gave what I gave
I'm not sorry I met you
I'm not sorry it's over
I'm not sorry there's nothing to save.
luni, 25 octombrie 2010
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Când ai nevoie de dragoste
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
vineri, 22 octombrie 2010
Story of Ugly
with an inner BEAUTY that only those that care,
can see.
Everyone in the apartment complex I lived in knew who Ugly was.
Ugly was the resident tomcat.
Ugly loved three things in this world ... fighting, eating garbage, and
shall we say ... love.
The combination of these things combined with a life spent outside had
their effect on Ugly.
To start with, he had only one eye, and where the other should have been
was a gaping hole.He was also missing his ear on the same side,
His left foot has appeared to have been badly broken at one time, and
had healed at an unnatural angle, making him look like he was always
turning the corner.
His tail has long been lost, leaving only the smallest stub, which he
would constantly jerk and twitch.
Ugly would have been a dark gray tabby striped-type, except for the
sores covering his head, neck, even his shoulders with thick, yellowing
scabs.
Every time someone saw Ugly there was the same reaction.
"That's one UGLY cat!!"All the children were warned not to touch
him.
The adults threw rocks at him, hosed him down, squirted him when he
tried to come in their homes, or shut his paws in the door when he would
not leave.Ugly always had the same reaction.
If you turned the hose on him, he would stand there, getting soaked
until you gave up and quit.
If you threw things at him, he would curl his lanky body around his feet
in
forgiveness.
Whenever he spied children, he would come running meowing frantically
and bump his head against their hands, begging for their love.
If you ever picked him up he would immediately begin suckling on your
shirt, earrings, whatever he could find.
One day Ugly shared his love with the neighbors huskies.
They did not respond kindly, and Ugly was badly mauled.
From my apartment I could hear his screams, and I tried to rush to his
aid.
By the time I got to where he was laying, it was apparent Ugly's sad
life was almost at an end.
Ugly lay in a wet circle, his back legs and lower back twisted grossly
out of shape, a gaping tear in the white strip of fur that ran down his
front.
As I picked him up and tried to carry him home I could hear him wheezing
and gasping,and could feel him struggling.
I must be hurting him terribly I thought.
Then I felt a familiar tugging, sucking sensation on my ear.
Ugly, in so much pain, suffering and obviously dying was trying to
suckle my ear.
I pulled him closer to me, and he bumped the palm of my hand with his
head,
then he turned his one golden eye towards me, and I could hear the
distinct sound of purring.
Even in the greatest pain, that ugly battled-scarred cat was asking only
for a little affection, perhaps some compassion.
At that moment I thought Ugly was the most beautiful, loving creature I
had ever seen.
Never once did he try to bite or scratch me, or even try to get away
from me, or struggle in any way.
Ugly just looked up at me completely trusting in me to relieve his pain.
Ugly died in my arms before I could get inside, but I sat and held him
for a long time afterwards, thinking about how one scared, deformed
little stray could so alter my opinion about what it means to have true
pureness of spirit, to love so totally and truly.
Ugly taught me more about giving and compassion than a thousand books,
lectures, or talk show specials ever could, and for that I will always
be thankful.
He had been scarred on the outside, but I was scarred on the inside, and
it was time for me to move on and learn to love truly and deeply.
To give my total to those I cared for.
Many people want to be richer, more successful, well liked, beautiful,
but for me ...
I will always try to be Ugly.
miercuri, 20 octombrie 2010
I'm done.
Venise vremea mea să strălucesc. Soarele nu mai dăruia căldura şi lumina de altădată sufletelor mici din oraşul nostru aglomerat şi zgomotos, iar şoseaua era aproape mereu acoperită de fumul păcatelor aruncate în grabă în timpul mersului printr-o crăpătură din geam. Oamenii nu mai iubeau ca înainte, toţi fugeau grăbiţi atunci când momentele speciale se pregăteau să apară şi toţi, absolut toţi işi uitau inimile pe vreo bardură prăfuită pe lânga care au trecut din greşeală. Cum nu puteam să-mi aleg un nor sau o rază de lună, mi-am strâns curoajoasă cele 5 colţuri ascuţite şi m-am înălţat aşa, la întâmplare, pierzându-mă în imensitatea cerului întunecat de duminică. Când am ajuns sus, mare mi-a fost mirarea să văd locul în care mă adusese vântul, un petic de ceaţă de pe care zăream perfect siluetele unor felinare reflectate într-o apă ce se prelingea pe sub un pod. M-am deschis şi am început să luminez aşa cum nu o mai făcusem până atunci, vroiam să-i dăruiesc acelui pod vechi şi plin de vopsea ceva ce nu mai avusese niciodată, şi pun pariu că nu mulţi au avut parte de lumina unei stele căzătoare. Toamna este diferită, ne colorează în nuanţe de maro şi de galben în timp ce ne stropeşte cu cele mai reci picături de ploaie, parcă ne îndeamnă să ne grupăm sub umbrele şi să ne potolim tremurul trupurilor firave lipindu-le de cele masive şi puternice. Şi atunci i-am văzut, doi tineri ce-i dăruiau podului dorinţe, două suflete naive ce aşteptau să prindă curaj şi caldură unul de la altul. Ea mirosea a bomboane şi a frig iar el a noapte şi a foc, dar ea nu-l simţea decât pe el iar el nu o simţea decât pe ea. Am aflat mai încolo că el deţinea o parte din mine, o scânteie ce-i păstra pielea fierbinte chiar şi lângă cele mai reci dintre suflete. Nici nu ştiu cum au avut încredere în acel pod îngheţat. Se aflau acolo pentru prima dată şi totusi ştiau că peştii se iubesc şi se tem, au ştiut din prima că există mai mult decât viaţă în apele pe care le admirau şi le-au dăruit peştilor cate-o dorinţă fiecare, una mai secretă decât cealaltă. El i-a dăruit ei mai mult decât căldură în acea seară, i-a dăruit fericire. Dar a fost o fericire trecătoare şi scurtă ce s-a consumat în ziua următoare, o fericire ce i-a fost scrisă în palmă şi furată atât de uşor de un lucru inodor, insipid şi incolor, o fericire de moment. Ea a primit-o imediat, dar a uitat să se bucure cu adevărat de acel moment pierzându-se printre gândurile ce îi umezeau ochii, amintindu-şi cum fiecare moment este unic şi irepetabil şi sperând neputincios ca timpul să se opreasca în loc. Dar timpul nu aşteaptă pe nimeni, aşa că oricât de multă căldură ar fi încercat ea să fure şi oricât de multe senzaţii se înghesuiau între trupurile lor lipite, braţele lor au obosit într-un final să se cunoască şi şi-au dat drumul lăsând în urma lor urme de căldura şi începuturi de frig. Mulţumesc, îi spuse ea în minte în timp ce-şi închidea pleoapele încărcate cu amintiri. Cu plăcere, îi răspunse el prin atingeri uitând să-şi folosească vocea caldă, poate prea caldă pentru cineva puternic. Acela a fost momentul în care ea s-a îndrăgostit de o iluzie şi momentul în care el a realizat că ea nu va fi niciodată suficient de bună pentru el. Şi nici nu ştiu ce au făcut în continuare, şi nici nu mai contează. Pentru mine ei mereu vor fi aici, la locul lor de pe pod, singurul loc în care şi-au aparţinut unul altuia. Pe ea o mai văd şi azi, prin geamurile ei măzgalite, uitându-se timid la urma de pix de pe mâna dreaptă.
luni, 18 octombrie 2010
If I kiss you where it's sore, will you feel better? Will you feel anything at all?
duminică, 17 octombrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
What comes next?
"I like how sleeping next to someone means more than sex sometimes, the bodies way of saying I trust you to be by my side at most vulnerable time, you have no defenses when you are asleep, you tell no lies."
miercuri, 6 octombrie 2010
marți, 5 octombrie 2010
Someone once said that...
luni, 4 octombrie 2010
Catharsis
- Cine este ea?
- Este fata cu mainile mereu reci.
- Si ce inseamna ea pentru tine?
- Cineva special.
- Dar tu ce insemni pentru ea?
- Nu stiu.
- Ce ti-ai dori sa insemni?
- Ceva mai mult decat persoana care o incalzeste. Vreau sa o invat sa zboare.
- Iar ea?
- Sa fie pauza mea de la realitate.
- Dar pauzele sunt scurte, iar realitatea inseamna viata.
- Visele ei inseamna viata, ele m-au inviat cand eram ca si mort.
- Si cand pauza se va sfarsi...
- Vom reveni impreuna, tinandu-ne de mana.
- Si daca ea...
- Ar afla?
- Si ar vrea..
- .. sa fie a mea?
- Chiar asa!
- Ce n-as da...
- Cine este el?
- Este cineva..
- Special?
- Altcineva!
- Cine?
- Baiatul cu mainile mereu calde.
- Si te incalzeste?
- Mereu, doar ca..
- Ai vrea sa fie ceva mai mult?
- Da, as vrea.
- Sa te invete sa zbori?
- In timp ce-i arat lumea mea.
- Crezi ca i-ar placea?
- Are nevoie de ea.
- Si lumea lui?
- Am reveni impreuna, tinandu-ne de mana.
- Doar daca el...
- Ar simti la fel.
- Si crezi ca el.. ?
- Doar sper.