De-ai fi un cântec

- Îmi aminteşti de un cântec.
- Eu? Ce cântec?
- Da, tu. De un cântec care mă poate face să trec de la o stare la alta în doar câteva secunde, de un cântec în care mă pierd şi din care nu mai vreau să scap niciodată, de un cântec care îmi face inima să bată mai repede şi mai încet în funcţie de ritmul melodiei, de cântecul care m-a readus la viaţă de la prima ascultare şi acel cântec care îmi doresc să dureze la nesfârşit.
- De ce?
- Pentru că nu mi te-ai dăruit niciodată, şi totuşi ştiu să te cânt. Nu te ştiu pe dinafară dar te cânt. Era iarnă când te-am găsit prima dată. Erai pierdută printre cestile de cafea din dimineţile friguroase şi te-am iubit fiindcă mi-ai ţinut companie atunci când nu mai aveam pe nimeni. Am plâns cu tine pe buze în timp ce-mi îngropai secretele în cea mai zgomotoasă parte din tine, te-am adorat deoarece mă ajutai să adorm în nopţile în care mă simţeam părăsit iar tot ce îmi cereai tu era să te mai cânt incă o dată, ca nu cumva să te uit.
- Şi tu îmi aminteşti de un cântec.
- Dar pe mine nu m-ai ascultat niciodată. Eram inaccesibil şi poate egoist, nu ţi-am înapoiat nimic din ce mi-ai dăruit pentru că nu m-am gândit niciodată că aş putea fi ca tine. De acum vreau să fiu al tău şi te rog să mă asculţi în timp ce mă păstrezi, pentru că e prima oară când mă dedic cuiva şi ultima oară când mai ascult de note.

I feel like me, and I feel like yours.

"You may not be her first, her last, or her only. She loved before, she may love again. But if she loves you now, what else matters? She’s not perfect – your aren’t either, and the two of you may never be perfect together but if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break – her heart. So don’t hurt her, don’t change her, don’t analyze and don’t expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she’s not there."
-Bob Marley

What is making love exactly? What do they say?

“That you can lose yourself. Everything. All boundaries. All time. That two bodies can become so mixed up, that you don’t know who’s who or what’s what. And just when the sweet confusion is so intense you think you’re gonna die… you kind of do. Leaving you alone in your separate body, but the one you love is still there. That’s a miracle. You can go to heaven and come back alive. You can go back anytime you want with the one you love. “

"Eu cu acuarela mea pictez drumul spre o stea"

9 Septembrie- Fericire.

1.
2.

3.

Redecorare

No one's gonna love you more than I do

iloveyoumorethanyouwilleverknow

Lalele

Îţi aminteşti lalelele roşii care m-au făcut cea mai fericită fată din lume? Au fost 5, 5 flori potrivite aduse împreună de o panglică roşie, abandonate în miezul dimineţii pe preşul tocit din faţa uşii mele. Nu a fost cel mai frumos, ci cel mai sincer dar de primăvară care mi-a fost dăruit cândva, căci ce poate fi mai sincer decât roşul micilor petale de lalea creat aproape special ca să te aprindă.
Le-am ridicat încet, cu grijă, ca şi cum mi-aş fi ţinut în mâini propriul vis împlinit. Le-am dus spre buze de parcă aş fi vrut să le gust, dar ştiam deja aroma fericirii deoarece o găseam mereu, din abundenţă, pe buzele tale. Le-am mirosit în schimb, minute întregi, încercând în zadar să le inhalez şi tânjind în secret dupa fragilitatea ce se afla în corpurile lor firave, gândindu-mă daca-aş putea să fur măcar puţin. Le-am lăsat în final jos, să se odihnească, cu zâmbetul pe buze şi inima dansându-mi in piept. Erau ale mele acum, ale noastre. Puteam să le privesc cum respiră şi aveam de gând să le păstrez, aşa cum am păstrat şi cel mai frumos dar ce putea fi daruit vreodata- iubirea ta, ascunsă într-un plic, sub preş.

Dacă

- Îţi plac copacii?
- Nu prea, de ce?
- Eu sunt un copac.
- Daca ai fi un copac, aş iubi copacii. I-aş uda în fiecare zi şi aş vorbi cu frunzele lor atunci când se veştejesc şi cad, le-aş vorbi ca unor copii ce trec prin adolescenţă şi au nevoie de un părinte. Iar iarna, atunci când va ninge şi crengile vor fi acoperite de fulgi îngheţaţi de zăpadă, voi veni şi voi avea grijă să nu le mai fie frig, îi voi curăţa de alb şi de ţurţuri şi le voi îmbrăca scoarţa în raze proaspete de soare.
- Şi primăvara?
- Primăvara, în semn de mulţumire, mi-ar dărui flori multicolore şi cele mai gustoase fructe, cele din vârf la care se ajunge cel mai greu. Restul sunt pentru ceilalţi, cei ce au nevoie de un zâmbet sau o mireasmă, cei ce vor sa dea gust vieţii.
- Şi eu ce copac aş fi?
- Tu ai fi un cireş, cireşul meu roşu. Nici prea mare dar nici prea mic, ci potrivit, perfect pentru mine. M-aş răcori la umbra ta de fiecare dată când pielea îmi ia foc şi aş apela la liniştea ta de fiecare dată când literele unei cărţi refuză să colaboreze cu mine.
- Daca m-ai face cireşul tău, ţi-aş promite că-ţi pregătesc un covor de iarbă moale pictat cu cea mai frumoasă nuanţă de verde din natură, pe care să-ţi poţi odihni gândurile şi trupul de fiecare dată când mă vizitezi. Te-aş iubi mult şi aşa, ştii?
- Dar te-aş face să suferi.
- Despre ce vorbeşti? Ai spus că ai avea grijă de mine...
- Da, dar uiţi că într-o zi ar trebui să te las singur. Oamenii se sting mult prea repede iar copacii veghează mai multe generaţii de-a lungul şederii lor pe pământ.
- Atunci nu vreau să fiu niciodată un copac.
- Nici dacă eu aş fi un copac?
- Dacă tu eşti copac, şi eu sunt copac. Dacă tu eşti om, şi eu sunt om. Dacă tu nu eşti, nici eu nu sunt.

9

- Ce vrei de 9?
- Pe tine, de 9 ori. Când ceasul va arăta ora 9, vreau să te găsesc în faţa uşii. Vei bate încet de 9 ori iar eu voi alerga grăbită să-ţi deschid, folosindu-mă doar de 9 paşi. Îţi voi sări fericită în braţe şi ne vom contopi într-o îmbrăţişare de 9 secunde urmată de 9 dintre cele mai bune săruturi ale tale. Îţi voi mulţumi că ai venit în jur de 9 ori pe parcursul a 9 melodii diferite cu care ne vom începe ziua. Vom sări în pat şi vom butona telecomanda, apăsând adormiţi pe cele 9 butoane ale sale. Nu vom găsi nimic, aşa că ne vom refugia în aşternuturile în care ne-am ascuns de cel puţin 9 ori până acum. Mă vei muşca si voi ţipa în 9 feluri diferite, acuzându-te că ai să mă laşi doar cu 9 degete. Vei mai încerca de înca 9 ori până vom ajunge la o nouă înţelegere, îţi voi da alte 9 şanse de a mă face de 9 ori mai fericită.