A fost odată ca niciodată

Dragă Olivia,


Tristețea vine uneori cu lipsa cuvintelor sau cu niște cuvinte aduse de departe, din trecut. Să citești cuvinte scrise cândva - demult - și să simți presiunea adevărului din ele este un lucru foarte trist, mai ales atunci când înainte erau cereri nebunești ce păreau imposibile. În prezent adevărul te va face să te simți înțeleaptă și te va îndemna să scrii din nou- ceva, orice, însă nimic nu este mai dureros ca un suflet ce și-a pierdut cuvintele. Vor trece săptămâni, poate chiar luni până când sufletul tău se va deschide din nou celorlalți într-un mod în care acesta să poată fi citit, însă nici atunci el nu va putea fi înțeles pe deplin căci nu fiecare inimă bate în ritmul celeia pe care o deții. Să nu renunți niciodată la cuvinte, nici măcar în lipsa faptelor, căci ele sunt mai importante pentru noi decât pentru lumea întreagă. Doar noi vom știi să le culegem și să le umplem, doar noi le vom păstra și le vom prețui așa cum nimeni nu ar fi făcut-o vreodată. Noi le vom vedea înaintea tuturor, și le vom dărui exact atunci când trebuie, persoanei potrivite.

Îți dăruiesc cuvântul meu de iarnă, doar tu vei știi...
"miracol"

ESCAPÁDĂ

Mă iubești pentru că sunt nebună și ești nebun pentru că mă iubești.