Eram acolo, uitându-mă la bărbatul pe care îl iubesc şi simţind cum se îndepărtează cu fiecare amintire lăsată în urmă. Îl pierdeam cu toate că nu-l avusesem niciodată şi în acelaşi timp rămâneam a lui, aşa cum fusesem dintotdeauna. Mă întrebam dacă va privi vreodată în urmă, dacă se va întoarce la mine sau dacă îl voi întâlni din nou, cândva, în viitor. Mi-ar fi placut să-i sar în braţe şi să-l sărut, ca într-un film de dragoste în care el m-ar fi sărutat înapoi şi momentul despărţirii ar fi devenit unul demn de ţinut minte. L-aş fi rugat să rămână iar el s-ar fi înduplecat şi mi-ar fi oferit începutul de care n-am avut niciodată parte şi nu sfârşitul pe care îl resping din toată inima. Dar am uitat că am ştiut cândva ce gust avea, căci a trecut un timp de-atunci; şi am uitat că îmi doresc să ştiu, căci azi e imposibil de aflat. El este, a fost şi va fi proiecţia absolutului din mine.
Reculegere: Nu te iubesc şi nu te-am iubitniciodata.
Reculegere: Nu te iubesc şi nu te-am iubit
