Nu te supăra, ai văzut cumva o inimă cam de mărimea găurii din piepul meu? Nu ştiu cât de repede bătea ultima dată când am văzut-o, ştiu doar că încă mai bate, altfel n-aş mai fi aici acum. Cum arăta? Rău! Imaginează-ţi ceva folosit în exces, de alţii. De ce crezi că nu-mi mai foloseşte? Poate ar trebui până la urmă să mă ghidez după urmele de sânge, dacă o găseşti să ai grijă de ea te rog. Eşti nebun?! Nu-mi da inima ta, n-aş ştii ce să... Mulţumesc, jumătate din ea este perfect.
An hour can save your life. Sometimes an hour is just a gift we give ourselves. For some, an hour can mean almost nothing. For others, an hour makes all the difference in the world. But in the end it's still just an hour, one of many more to come. 60 minutes. 3,600 seconds. That's it.
And it starts all over again. And who knows what the next hour might hold?
Unde eşti? Dar nu contează unde ci dacă, dacă inima ta este în acelasi loc. Unde este inima ta? O dai la fiecare colţ de zâmbet sau o păstrezi pentru un ceai şi nişte buze mici? E întreagă sau e în pieptul altcuiva? Şi dacă ai pierdut-o, ai de gând s-o cauţi sau te mulţumeşti cu a mea? Te gândeşti vreodată la mine, te-ai întrebat dacă am nevoie de tine? Ai avut vreodată nevoie de mine? M-ai căutat sau ai aşteptat să te găsesc eu? Căci eu te-am căutat, te caut în fiecare zi. În săli de cinema şi la toate cozile de la cafea. Am crezut că te-am găsit odată, în vocea băiatului de pe rândul 10, cel ce râdea copilăros de dansul porumbelului cu aripa roşie. Tu erai? Îmi amintesc de băiatul cu părul creţ de la coada de după film, era îmbrăcat tot în negru. Am fost convinsă că puteai fi tu şi am crezut asta mult timp, mai ales după ce ne-am ciocnit în sâmbăta aceea în faţa magazinului cu tricouri. Nu credeam că o să-l revăd, şi totuşi a treia oară nu a mai existat. Tu crezi în coincidente? Dar în miracole? Ţi-ai citit vreodată cartea preferată într-o dimineaţă friguroasă dintr-un restaurant din centru? Poate ţie ţi-am zâmbit atunci, atunci când priveam fără să mă întreb unde eşti. Oare mi-ai zâmbit înapoi? Vreau să ştiu dacă ai simţit vreodată prea mult. Şi dacă da, ce simţi acum? Mă întreb dacă am plâns vreodată împreună, mă întreb dacă eşti fericit. Eşti fericit?
Mă gândesc la cel mai rău moment din viaţa mea şi îmi doresc ca tu să fii acolo, ţindându-mă de mână şi oferindu-mi un umăr pe care să plâng, îmbrăţişându-mă cu putere. Mă gândesc la cel mai bun moment din viaţa mea şi vreau să fii acolo, să râdem, să cântăm şi să me bucurăm împreună. Mă gândesc la mâine şi îmi doresc cu nerăbdare să îţi pot spune că nu am mai făcut asta niciodata, cu nimeni. Mă gândesc la ieri şi la planurile ce încep să apară şi realizez că tu eşti singura persoană cu care aş face orice lucru din cele 173 de pe listă, fiecare lucru.
