Vreau, fără regrete

Să mă trăiesc
într-o zi de februarie,
când soarele stă în avarie.
Să-mi fac un bagaj și să fug
undeva pe o plajă la mare
nici tu să nu știi cine sunt,
iar eu să nu știu ce mă doare.
Apoi să visez la nisip
așa cum îl știm împreună
pe note de sol, de mi și de lună
în noaptea ce ne consumă.
Să fiu fericit când zâmbești,
să simt o imensă chemare
atunci când începi să iubești
frânturile vieții amare.
Tu știi să trăiești ca nebunii -
mereu să te bucuri de val,
și ajungi să îți cheltui cuvinte
ce ajung să te-înece la mal.
Eu azi te trăiesc ca pe-un vis
și încerc să te caut în mine
căci seară de seară tu ai deschis
un zâmbet ce trece și vine.